Legenda fetiţei şoricel

În vremuri străvechi, într-o ţara foarte îndepărtată trăia un vrăjitor bătrân şi foarte înţelept. I se dusese vestea peste mări şi ţări şi oameni din toate colţurile lumii veneau să-i ceară sfatul sau ajutorul, ori de câte ori aveau nevoie. În fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, obişnuia să urce pe un deal aflat la marginea satului în care trăia şi se aşeza la umbra unui copac uriaş meditând ore în şir. Într-o bună zi, în timp ce şedea el acolo, a simţit ceva mişcându-se pe mână. A deschis încet ochii şi a descoperit un pui de şoricel. Şi pentru că el şi soţia lui nu aveau copii s-a gândit să îl transforme într-o fetiţă. Coborând dealul, în drum spre casă, a luat fetiţa de mână şi a spus tuturor trecătorilor că este fiica lui. Acasă, soţia l-a privit surprinsă, dar s-a bucurat foarte mult, pentru ca îşi dorea de mult timp să aibă un copilaş. Fetiţa s-a dovedit a fi foarte deşteaptă şi ascultătoare, astfel că bătrânii au îndrăgit-o peste măsură şi i-au oferit tot ce era mai bun.Anii au trecut repede, fetiţă a crescut şi s-a făcut foarte,foarte frumoasă . Într-o bună zi, privindu-şi fiica, bătrâna l-a întrebat pe vrăjitor:
– Nu crezi că fiica noastră ar trebui să se mărite?
– El a privit-o întristat şi i-a răspuns :
– Şi eu m-am gândit de o vreme la asta, însă aş vrea să-i găsesc cel mai bun soţ posibil.
– Ei, şi tu! a zis femeia, mai neîncrezătoare de felul ei.Cel mai bun soţ posibil!? Dacă gândeşti aşa, poţi începe direct cu Zeul Soare, că el e cel mai bun , a râs ea.

Bătrânului însă nu-i ardea de glumă, îşi iubea foarte mult fiica şi dorea pentru ea cea mai bună soartă.

– Ideea ta cu Zeul Soare e foarte bună, a zis el, am să văd ce se poate face!

Folosindu-şi puterile magice, a luat legătura cu Zeul Soare şi acesta a fost încântat de propunere, mai ales că văzuse adeseori fata întinzând rufe la uscat, în grădina din spatele casei. Bătrânul şi-a chemat fiica şi i-a spus :
– Uite, fata tatii, Zeul Soare ar dori să fii nevastă lui. Ar fi o mare cinste pentru noi, iar tu, nu ai duce niciodată lipsă de lumină şi căldură.
Fata şi-a privit tatăl printre genele lungi şi a zis:
– Ah, tată ! Zeul Soare mă onorează, dar, crede-mă, nu ne potrivim deloc, el e aşa durduliu şi roşu la faţă, nu-mi place deloc. În plus, mi-e teamă că nu cumva să mă orbească cu strălucirea lui .Nu cumva ştii pe cineva mai bun?
– Mai bun că Zeul Soare? a întrebat mirat bătrânul. Cine poate fi mai bun decât Zeul Soare?
Fata şi-a privit amuzata tatăl şi spuse :
– Întreabă-l chiar pe el, poate îţi va spune.
Aşa a făcut bătrânul şi Zeul Soare, auzind întrebarea, l-a privit mirat şi a exclamat:
– Mai bun decât mine? Cine poate fi mai bun decât mine?!
Apoi, după ce s-a gândit puţin, a continuat:
– Poate Zeul Nor, el mă poate acoperi şi, dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, e mai bun.

Zeul Nor a fost şi el încântat de propunerea bătrînului, pentru că zărise de multe ori fata, în peregrinările sale.Dar fata se plânse iar:
– Of, tată! Nu-mi place, e aşa morocănos şi plicticos. Nu îl vreau!
Bătrânul îngrijorat îl întrebă şi pe Zeul Nor cine ar putea fi mai bun decât el. Acesta a stat puţin pe gânduri şi a răspuns:
– Mai bun decât mine ar putea să fie doar Zeul Vânt, pentru ca el mă poate împinge de ici-colo pe cer, deci, dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, el este mai bun.

La vederea Zeului Vânt, fata a început să plângă de i se rupea cămaşa în spate şi printre sughiţuri a zis:
– Tată, ce să fac cu un astfel de soţ?E tot timpul plecat de acasă, niciodată nu aş şti pe unde bântuie. N-am nevoie de aşa ceva! Poate îmi găseşti ceva mai bun.
Bătrânul şi-a privit fata cu drag şi i-a pus şi Zeului Vânt deja cunoscuta întrebare. Zeul Vânt s-a oprit o clipă din eterna-i mişcare şi a spus:
– Mai bun decât mine e doar Zeul Munte, este singurul care mă poate opri, deci dacă privim lucrurile din acest punct de vedere e mai bun.

Zeul Munte s-a lăsat şi el uşor convins de frumuseţea fetei care însă nici nu a vrut să audă de un măritiş cu asemenea colos.
– Mai bine plec în pribegie, ce să fac cu gigantul acesta greoi?, a spus ea privindu-şi tristă tatăl.
Obosit, bătrânul i-a pus şi Zeului Munte întrebarea. Zeul Munte a stat puţin pe gânduri şi a zis:
– Mai bun decât mine poate fi doar Zeul Şoarece, el poate săpa în carnea mea câte găuri vrea, deci dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, e mai bun.

Neîncrezător, bătrânul vrăjitor, puse totuşi întrebarea şi Zeului Şoarece şi acesta, încântat de frumuseţea fetei, acceptă propunerea.
La vederea Zeului Şoarece, fata a ţopăit de bucurie şi a zis:
– Tată, acesta e bărbatul pe care mi-l doresc!! Poţi să mă transformi?
Cu un gest uşor al mâinii , bătrânul transformă fata într-o drăguţă şoricică şi cei doi au dispărut chiţcăind fericiţi în tufişuri.
Câteva zile mai târziu, când stătea din nou sub copacul lui preferat, bătrânul a constatat zâmbind :
– Ce fascinantă e viaţă, în ciuda tuturor alternativelor, fetiţa şoricel nu şi-a putut tăinui adevărată natură a fiinţei.

Sursa

Published in: on Decembrie 21, 2008 at 4:05 pm  Lasă un comentariu